Ai mâncat ceva special în China? A fost gustos? Poate prea picant? Ai încercat ceva ciudățenii? Este adevărat că se mănâncă orez în fiecare zi?
Au existat multe întrebări legate de mâncare după ce ne-am întors din China. Această postare este despre mâncarea chinezească autentică, testată și mai mult sau mai puțin aprobată de noi. Vorbim despre bucătărie chinezească 100% originală, fie că este vorba de mâncare stradală, restaurant sau vreun local fără pretenții.
Am petrecut două săptămâni în China într-un tur independent care a început la Beijing, a continuat în Shanghai, zona Guilin, Shenzhen și Hong Kong. Deși vorbim doar de China de Est, din cauza distanțelor uriașe, preparatele au variat destul de tare.
Diversitatea mâncării chinezești autentice este extraordinară. În majoritatea cazurilor ne-am bazat pe mâncarea stradală, extrem de populară în China, pe care am alternat-o uneori cu restaurante intime și clasicul junk food internațional.
Generalități despre mâncarea chinezească autentică
Mâncăruri sărate – bucătărie chinezească autentică
Dulce (în) China – mâncare chinezească autentică
Generalități despre mâncarea chinezească autentică
Iată câteva sfaturi simple înainte de a te aventura în cuibul cu arome chinezești.
Curios să afli mai multe despre experiențele noastre din China? Dacă te fascinează curiozitățile și diferențele culturale, dă clic pe experiențele neașteptate din China, sau citește ghidul cum să nu petreci o zi la Hong Kong!
Una dintre cele mai plăcute surprize din China? Mâncarea este super accesibilă! Poți lua niște preparate delicioase, proaspete, la puțin peste 1 euro – deși, să nu ziceți că nu v-am zis, porțiile sunt de obicei de mărimea unei gustări, nu a unui festin. Totuși, regula generală este simplă: cu cât mănânci mai mult pe stradă, cu atât portofelul tău va fi mai fericit.
Acestea fiind spuse, există două reguli de aur pe care fiecare călător ar trebui să le știe:
În primul rând, mâncarea stradală poate avea gust divin, dar nu uitați că după ce ai mers pe jos 15 km sub soare, să stai la umbră pe un scaun adevărat se simte brusc ca o cină de lux!
În al doilea rând, dacă observi ceva care te face să salivezi, nu mai aștepta! Nu te gândi și nu-ți spune „Mă voi întoarce mai târziu”. Pentru că sunt șanse… să nu mai găsești niciodată acea stradă magică cu mâncare. (Crede-mă, am trăit asta pe cont propriu!)
Desigur, nu totul în China este accesibil ca preț. Grozava rață Peking pe care am mâncat-o la Beijing, aproape a costat o avere (după standardele locale). O să ajungem și la povestea asta imediat, dar până atunci, dați-mi voie să vă spun că a meritat fiecare îmbucătură crocantă și suculentă!
Într-o seară, am dat peste un pub în stil european – mobilier din lemn, muzică familiară, mâncare cunoscută. Timp de câteva ore, am simțit că ne-am teleportat acasă. Prețurile erau și ele… foarte europene, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Și să nu uităm de legendarele meniuri cu imagini – cel mai bun prieten al oricărui călător. Întotdeauna poze cu text în chineză, și atât. Nu se potrivesc întotdeauna cu ceea ce găsești în farfurie, dar asta face parte din aventură! Odată, era cât pe ce să comandăm ceva ce păreau a fi aripioare de pui aurii și crocante… doar ca să ne dăm seama că erau pulpe de broască! Din fericire, am înțeles la timp – dar, hei, uneori, călătoriile înseamnă să ne asumăm acele „riscuri gustative”.
Chiar dacă mâncarea chinezească autentică este renumită pentru echilibrul său de arome, unele savori și preparate pot fi puțin dificile pentru nasul (și papilele gustative!) ai unor occidentali neexperimentați. Utilizarea generoasă a ingredientelor fermentate – cum ar fi pasta de soia, tofu sau legumele murate – emană mirosuri puternice, uneori ciudate, care pot avea… să spunem, un gust dobândit. La fel se întâmplă și cu organele sau tofu-ul fermentat, îndrăgite de localnici, dar ținute în umbră de străini.
Totuși, asta face cultura culinară chineză să fie atât de fascinantă – este îndrăzneață, lipsită de regrete și plină de istorie.
Mâncăruri sărate – Bucătărie chinezească autentică
Jian Bing poate fi un început excelent în lumea mâncării chinezești autentice. Originea sa datează de 2.000 de ani, când soldaților înfometați, după o bătălie pierdută și un moral scăzut, le-a venit această idee. Baza jian bing-ului constă în amestecarea apei cu făină pentru a obține un aluat și, în cele din urmă, se adaugă sosuri, legume și carne. Este un fel de clătită chinezească și unul dintre cele mai populare mic dejunuri stradale din China. Atât de delicios și accesibil!
Nu vă lăsați păcăliți de următorul fel de mâncare. Se traduce tăiței reci la grătar (grilled cold noodles). Sunt picanți și cu siguranță nu sunt tăiței! Imaginați-vă un văr al jian bing-ului (faimoasa clătită chinezească), dar mai picant și cu o personalitate proprie. Se gătesc chiar în fața voastră, sfârâind pe grătar, ceea ce îi face și mai irezistibili. Pentru că, sincer, cine poate spune nu mâncării stradale care este în același timp și proaspătă și picantă?
Din păcate, nu am reușit să încerc Zha Jiang Mian — legendarii tăiței prăjiți în sos tradițional din Beijing — dar se spune că sunt unul dintre preparatele clasice obligatorii de mâncat în oraș. Doar citind despre ei, mi s-a făcut poftă! Imaginați-vă așa: tăiței de grâu moi, acoperiți cu un sos bogat și savuros, făcut din carne de porc (sau vită) tocată și pastă de soia fermentată, încoronați cu castraveți, ridichi sau muguri de fasole proaspăt feliați. Sună ca genul de mâncare intimă pe care familiile chineze o împărtășesc în familie.
Chiar am încercat să rămân deschisă la minte, dar în adâncul sufletului, știam că nu mă voi putea îndrăgosti de sucul fermentat de fasole mung (douzhi). Ghidul nostru culinar jură că este un must-have de Beijing pe care trebuie neapărat să-l încerci – deși, să fim sinceri, tonul ei nu striga tocmai entuziasm. L-a descris ca fiind „puțin înțepător” și „un gust dobândit”… ceea ce înseamnă de obicei, pregătește-te.
Totuși, de dragul aventurii culturale (și al dreptului de a te lăuda), l-am încercat. Prima înghițitură ne-a lovit ca o surpriză acră și ciudată – aproape că ne-au ieșit ochii din orbite la unison! Să spunem doar că nu este băutura ta de mic dejun de zi cu zi, decât dacă ai crescut cu ea. Dar hei, totul face parte din experiența autentică și respect asta.
Aici găsiți turul de mâncare excelent din Beijing!
Acum, să trecem la ceva ce ne-a încântat papilele gustative: găluștele! O, chinezii sunt cu adevărat maeștri ai acestei arte – le au în toate dimensiunile, formele și umpluturile pe care vi le puteți imagina. Preferatele mele? Găluștele prăjite în tigaie, mai întâi fierte, apoi crocănțite până la perfecțiunea aurie și acoperite cu un strop de semințe de susan negru. Am întrebat (de mai multe ori, doar ca să fim siguri!) ce era înăuntru și da – erau cu carne de porc suculentă și aromată.
Porțiile nu erau uriașe, dar sincer, nici nu era nevoie să fie. Fiecare îmbucătură era o bucurie pură – genul de mâncare stradală care te face să uiți câți kilometri ai parcurs în ziua respectivă.
Să vorbim despre chiflele la abur cu carne de porc. Vai de mine! Eram deja sătui de la maratonul nostru culinar, dar trebuia să le încercăm – pur și simplu în scop științific, desigur 🙂 O singură îmbucătură și a fost suficient! Aceste bile pufoase de aluat care ascund carne de porc suculentă și condimentată înăuntru creează dependență. Este genul de gustare care-i poate converti chiar și cei mai pretențioși gurmanzi. Mâncare stradală adusă la perfecțiune, la orice oră din zi și din noapte.
Înainte de a zbura în China, am avut o misiune culinară majoră: să mănânc rață Peking în Beijing (să fim serioși, cum aș putea să nu?). Sună simplu, nu-i așa? O, nici vorbă – a fost o adevărată goană după rațe!
După ce i-am întrebat pe localnici și pe alți călători care este cel mai bun loc, am ajuns la unul dintre faimoasele restaurante Siji Minfu. Nu o dată, ci de două ori! În prima zi, coada a fost atât de lungă încât ar fi putut înconjura Marele Zid. A doua zi? Aceeași poveste. Dar de data aceasta, am decis să așteptăm… o oră întreagă!
Când ne-a venit în sfârșit rândul, din meniu reieșea că putem comanda rață cu sau fără oase. Fiind începători în mâncarea raței Peking, am ales fără oase – crezând că am arăta puțin mai puțin stângaci cu bețișoarele noastre. (Spoiler: ne-am înșelat!)
Nu faceți greșeala noastră de începător! Versiunea fără os a fost gustoasă, de acord, dar insuficientă chiar și pentru un pui de panda. Chiar și eu – nu cea mai mâncăcioasă – am plecat flămândă! Versiunea cu os poate necesita puțin mai mult efort, dar cel puțin veți înțelege pe ce ați investit banii (și primiți și un festin adevărat cu rață !).
Întreaga experiență s-a meritat totuși – acele clătite subțiri ca hârtia, legumele crocante și sosurile savuroase au făcut ca fiecare îmbucătură să pară o celebrare a perfecțiunii crocante.
Vorbim despre specialități chinezești? Puiul și orezul, aparent banale, au fost încoronate ca perfecțiune. Servit lângă niște terase de orez cu o priveliște spectaculoasă, acest preparat simplu a fost servit în tulpini de bambus prăjite pe foc, iar toate aromele minunate s-au îmbinat în fața noastră. L-am savurat cu un pahar de vin din fructul pasiunii, atât de comun în zonă! Pur și simplu fericire chinezească!
Pe de altă parte, am încercat experiența hot pot! Cam complicat dacă nu primești ajutor! Este vorba despre pregătirea hot pot-ului care constă din alegerea ingredientelor pe care urmează apoi să le fierbi în supă! Totul la masa ta, echipată cu un aragaz! Este ca și cum ți-ai proiecta preparatul, adunând în el tot felul de materii prime și le-ai lăsa să găsească potrivirea perfectă! Ei bine, ar trebui fie să te uiți la documentare, fie să ceri ajutorul unei persoane experimentate. Cel puțin, gândindu-mă în retrospectivă la experiența avută, pare lucrul corect de făcut.
Bine, știu că această postare este despre mâncarea chinezească autentică și jur că încerc să rămân la subiect… dar iată care e treaba: la unele preparate nu-mi amintesc numele. Chiar deloc!
Într-o noapte, după ore întregi de rătăcire (și după ce ne-am rătăcit la propriu la clădirea CCTV în loc de sediul CCTV – ce lipsă de imaginație!?), am ajuns în sfârșit la un soi de tavernă locală și am comandat o grămadă de feluri de mâncare – unele uimitoare, altele… să le numim „interesante”. Problema? Nu v-aș putea spune cum se numesc, nici dacă viața mea ar depinde de asta!
Din fericire, am făcut poze (eu din viitor știa că asta se va întâmpla). Sper că fotografiile pot vorbi despre asta. Sincer, asta face parte din distracția de a mânca în China – jumătate din aventură constă în a afla ce tocmai ai mâncat!
Dulce (în) China – Mâncare chinezească autentică
Țările occidentale ar putea fi raiul dulciurilor, în timp ce piața dulciurilor din China este încă în creștere și își găsește propriul stil. Desigur, probabil simt asta deoarece creierul meu acceptă cu greu ingrediente de bază precum pasta de fasole roșie, taro (legumă rădăcinoasă cu amidon) sau pasta de susan negru ca superstaruri ale produselor dulci.
În fine, din experiența mea captivantă, mi-am dat seama că dulciurile clasice, cum ar fi ciocolata, sunt rare în China. În schimb, puteți încerca White Rabbit, o bomboană clasică, cremoasă, cu lapte, învelită în hârtie de orez comestibilă, bomboane de păducel sau jeleuri cu fructe.
Mooncake este probabil vedeta, simbolul suprem al tradiției chinezești. Rotundă, strălucitoare și plină de semnificații, este despre reuniune și unitate – împărtășită la un ceai, cu râsete și poate cu prea multe selfie-uri sub luna de toamnă.
Abia mai târziu mi-am dat seama că există atât de multe tipuri de mooncake – culori, arome și umpluturi diferite, de la pasta de semințe de lotus la fasolea roșie. Unele au fost absolut delicioase, altele… ei bine, să spunem doar că au fost „interesante din punct de vedere cultural”. Per total, le-aș da un 7 din 10 — aspectuoase la privit, distractive de încercat, dar poate nu dulcele meu preferat.
Inițial create pentru festivalurile chinezești și reprezentând unitatea familiei, bilele de orez glutinos, moi și colorate, sunt prezente cam peste tot. În funcție de zonă, pot fi simple sau umplute în interior. Qingtuan-ul este verde, provenit de la sucul de pelin chinezesc. În mod tradițional, sunt umplute cu pastă dulce de fasole verde sau fasole roșie, dar mai nou se fac și cu umplutură sărată. Tang yuan-ul are un strat exterior moale și lipicios, în timp ce umplutura dulce conține cel mai frecvent o pastă de nuci făcută din semințe de susan negru, adesea servită într-o zeamă dulce de ghimbir. Dacă vă place mochi, acestea sunt pe gustul vostru.
Tarta chinezească cu ouă este o mică plăcere aurie – aluat crocant, sfărâmicios, cu un centru mătăsos și cremos, care se topește în gură. Le veți vedea strălucind în spatele vitrinelor brutăriilor, ispitindu-vă cu acel blat lucios. Cel mai bine se savurează calde, ideal cu o ceașcă de ceai sau lapte și fără vinovăție! Cele pe care le-am încercat în Hong Kong erau o cremă fină, mai puțin dulce, cu lapte, într-o crustă fragedă, dar totuși foarte bune.
În ceea ce privește înghețata, am încercat doar înghețată cu iasomie și matcha, dar au fost mai puțin convingătoare decât ne așteptam. Din păcate, niciunul dintre noi nu a încercat așa-numitele „înghețate culturale și creative”. Acestea sunt oferite în locuri pitorești, parcuri de distracții și muzee și celebrează bogata moștenire a Chinei. Unele sunt făcute manual, de obicei având modele decorative și arome speciale. Aspectul lor este uimitor, însă nu pot spune nimic despre gust.
Ați fost în China? Ați încercat ceva delicios sau poate interesant? Sau ce preparat v-ați dori să gustați? Aș fi mai mult decât fericită să aud despre experiența voastră gastronomică!
